lunes, 2 de diciembre de 2013

Partid. Inca o definitie

Cuvantul-concept Viață, are (in a mea opinie) trei (mari) dimensiuni:
- dimensiunea naturală (cea pe care o avem sub ochii nostri, pana la "orizont");
- dimensiunea virtuala, sau "mentală" (cea pe care o avem in minte);
- dimensiunea artificială (atat cea de tip "memorie informatică" cat si orice lucru care a fost prelucrat de mana omului).
Omul este . . . deosebit de celelalte animale, mai ales pentru capacitatea sa mentală (adica pentru faptul ca, in comparatie cu orice alt animal, poseda minte (are "capacidad de razonamiento", cum zice spaniolul, de la cuvantul "razon" (adevar), ratiune, cum ii spunem noi romanii, desi a rationa, la romani inseamna si "a taia in portii","a portiona").

Nu există forță mai puternică decat mintea umană. Atâta doar ca "zăcămantul de minte umană" nu se poate "exploata" ci doar se poate "auto-exploata"  (iar la capitolul ăsta (auto-exploatare), omenirea sta un pic cam prost, mai ales din acea comoditate numită mai pe romaneste "lene", o dulce lene care-si găseste in "ignoranță" un culcus . . . pe cinste).
Omul este (si el) ființă socială. Face parte dintr-un lanț,
si ca la orice lanț, o za separată inceteaza a fi lanț (si nu
face nici cât o ceapă degerată).
Si, ca orice za a unui lant, fiecare individ este in aceeasi
masura in-divizibil si insolubil.
Si totusi, daca individul este indivizibil si insolubil din
punct de vedere fizic, de ce nu are capabilitatea de fi
indivizibil si insolubil, si mental (adica sa isi pastreze personalitatea)?
Pentru ca . . .  daca ar fi insolubil si din punct de
vedere mental, am fi scutiti (ca oameni) de
"binefacerile" colectivismului.
Una dintre cele mai clarificante analogii in ceea ce priveste
"politica" este "jocul de sah".
O fiinta care nu poate dezvolta nici macar o strategie a
acestui joc denumit sah, nici pe departe nu poate dezvolta
o strategie intr-un joc infinit mai complex decat jocul-joc.

Una dintre cele mai eficiente “religii” ce ar trebui (cat mai grabnic) introdusa in scoli, este . . . sahul.
Din sahul (nu cel al carui scop e performanta”, nu cel al carei scop este de a infrange ci acel care te formeaza a invnge), odata cunoscut, poti deprinde ce inseamna “forta argumentului”, poti invata ca, cu aceasta forta poti conduce lucrurile spre directia pe care o doresti, in total fair-play, ne-atingandu-l fizic sau psihic pe celalalt, nici macar cu un deget, ci cu dumnezeiaca “minte”.