domingo, 30 de noviembre de 2014

Compromisul si . . . compromiterea

Plecand de la sintagma "Politica este arta compromisului", incerc sa arat ca perceptia romaneasca (generala) merge (si in traducerea acestei sintagme) pe un drum . . . altul decat realitatea-reala .
Din pacate cele mai bune explicatii pe care le gasesc a veni in sprijinul afirmatiilor mele sunt in limba spaniola si nu au o varianta (cat de cat oficiala sau chiar si complet ne-oficiala) tradusa in limba romana.
Gasim astfel destul de multe precizari lamuritoare sub linkuri denumit "compromiso", "honor",
("Onoarea și reputația sunt drepturi umane stabilite prin Declarația Universală a Drepturilor Omului, care la art.12 stipulează: „Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viața sa personală, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondența sa, nici la atingeri aduse onoarei și reputației sale”), dignidad , dar gasim cu greu o definitie mai clara si mai clarificanta data "compromiterii".
Intelegem mai usor valoarea uneia (compromisul) si a alteia (compromiterea) daca spunem ca prima este o situatie onoranta, o situatie compatibila cu"lucrurile perecute la lumina zilei" pe cand a doua este o situatie dezonoranta, o situatie compatibila cu "a pescui in ape tulburi".


In timp ce "compromisul" are acea valoare pozitiva a "caderii la pace", fiind o virtute, "compromiterea"
face parte din grupul viciilor, al "pacatelor", apropiindu-se cel mai mult (ca non-valoare) de non-valoarea unor concepte precum "tradarea"

In timp ce "compromisul" este "solutia ce gasesc doua sau mai multe persoane de "a nu intra" sau "de a iesi" in sau dintr-un conflict", o solutie ce multumeste in buna parte pe ambii subiecti ai acelui conflict, "compromiterea" este un rezultat al comportamentului ne-loial, al concurentei in afara de limitele conceptului "fair-play"

No hay comentarios:

Publicar un comentario