Participarea in politica

Participarea in politica ar trebui vazuta precum participarea (ca . . . "jucator") in cursele de "motociclism cu atas" (sidecar), din care e de invatat ca cel ce nu se afla la "ghidon" nu e absent nici o clipa de la "actiunea de condus" (in sine) ci face parte, clipa de clipa, din ea.
Cine vrea, poate vedea in video-ul ce urmeaza, spre aducere aminte sau spre luare la cunostinta, dincolo de primul minut al acestei inregistrari, ce inseamna "participarea" intr-o actiune, intro "parcurgere" pe un traseu prestabilit, care, in fapt, este mult mai putin periculoasa decat "parcurgerea" pe care o numim in general "traire" (a Vietii).

La asta e de adaugat ca in ceea ce inseamna "parcurgerea Vietii" motricitatea nu este artificiala (asa cum ne-ar place si vedem la vehicolele cu motor) ci este naturala, o motricitate in mare masura cu cea obtinuta prin tragerea la rame . . .

sau, si mai aproape de ceea ce traim fiecare din noi, mult mai bine redata aceasta "motricitate" de actiunea de "a pedala" pentru a te deplasa cu bicicleta.

Democratia poate fi explicata in multe moduri, dar zic eu ca una dintre cele mai elocvente exemplificari ne-o putem face daca privim "tandem"-ul din imaginea ce urmeaza si daca ne lasam mintea sa isi imagineze ca putem adauga atatea "posturi de pedealare" cati doritori pentru un asa post, ar fi.

Aceasta imagine ne ajuta sa intelegem (zic eu) ca doar unul singur poate conduce.
Coborand pe . . . Pamant si vorbind la concret de mandatele lui Basescu, cea mai mare parte dintre cei care i-au dat votul nu au si pedalat tot parcursul in tandem cu el ci s-au urcat ca niste simpli pasageri intr-o caruta trasa de un singur cal.
Este o mare "magarie" (nu gasesc un cuvant mai potrivit) sa procedezi ca om, asa.
Asa au procedat oamenii, in vechime, si cu Isus. Nu poate unul singur sa duca (oricat ar vrea) bagajele a mai multi. Fiecare isi e dator, fata de propria lui Viata, sa si le care pe ale lui.
Daca in alpinism (care este un "joc social", atunci cand este afiliat la un organism institutionalizat, sau o "joaca", cand omul isi face un capriciu pe banii lui, sau pe ai vreunui sponsor) sunt admisi "serpasii", in acest "maraton-stafeta" care este Viata, nimeni nu-si poate trai decat propria sa viata.

Mersul pe nisipul unei plaje ne-ar ajuta cel mai bine sa intelegem ca asa cum pasul ne-facut de propriul nostru picior, nu exista ca pas facut de tine insuti, tot la fel si utilizarea in orice mod a altora spre a fenta (gandesti tu), Viata, nu iti serveste decat tie insuti . . . cat sa te amagesti, cat sa te duci cu presul.

Ne putem imagina cat vrem ca pasii din imaginea alaturata sunt facuti de noi insine, dar in realitate sunt facuti doar de catre o determinata persoana la un determinat moment din Timp.