Democratul e ca randunica, democratia nu e . . . colivie.

Individul uman de conceptie democrata are un comportament analogic comportamentului randunicii.
Captivitatea (de orice fel), il omoara.
Democratia (ambientul democratic) nu este, in primul rand, colivie, nici trupului si nici sufletului.
Orice alta forma de oranduire sociala, ingradeste.
Democratia ingradeste %. Orice alta forma sociala ingradeste intre 1 si 100%.
Omul e ca pasarea, dar nu toate pasarile sunt "pasarile cerului". Unele sunt compatibile cu domesticirea (cele "de curte"), altele sunt compatibile cu captivitatea (cele "de zoo").
Eu nu am vazut pana acum randunici, nici domestice si nici la zoo. Cel mult, impaiate (daca or fi, ca de vazut nu am vazut).
Dar nici dintre "pasarile cerului" nu toate sunt "pasnice".
Multe sunt "persecutante" (asemeni lupului), multe sunt "prada usoara" (asemeni oilor). Randunica insa se situeaza la jumatatea distantei dintre "+" si "-".

Ponta la Madrid: "Ce calificare ai"?

Video "Ponta la Madrid"

Am gasit tratat, in multe parti prin media, subiectul asta.
Printre altele, am gasit si in Contributors, o opinie (a cuiva ce afiseaza ca nume "Maria Gunther")
extrem de compatibila cu felul in care si eu vad lucrurile.

Zicea "Maria Gunther:
"N-ati auzit cu ce tupeu i-a intrebat pe oamenii din Spania care l-au huiduit, ce calificare au… de parca, bratara lui 

furata, ca PLAGIATOR, il pune peste toate, de vreme ce i se freaca soricul de ani de zile, dar nu il schimba cu nimic!?
*Ma intreb daca ar fi in stare sa onoreze textul Dvs. deosebit, macar din punct de vedere literar, dar, mai degraba, daca va calca pe aici, vad cum mai clefeteste din falci, pentru ca se duce demult lupta cu morile de vant. Cu regret constat ca deceniile care au trecut si peste mine nu au schimbat mai nimic in bine, ci, masinaria a fost continuu unsa din belsug".

Basescu o iubeste pe Udrea

Aseara (19 oct 2014), intamplarea a facut sa fiu martor al unei emisiuni - interviu pe tvr 1, moderata de doi jurnalisti, un barbat si o femeie (probabil ca dupa nume i-as recunoaste, dar dupa figura nu), emisiune care avea ca invitat pe Elena Udrea.
La un moment dat (emisiunea se apropia de sfarsit), jurnalistul a intrebat-o pe Elena Udrea ceva pe tema arhicunoscutei supozitii unei relatii de iubire, ce ar exista intre Basescu si Udrea.

Buluceala. A doua natura pentru roman

Am cautat o definitie a cuvantului "buluceala" si nu am gasit mare branza.

Am incercat cu traductorul sa
gasesc vreo traducere in vreo
alta limba, ca sa o caut definita
prin . . . vreo alta limba, dar
traductorul a ramas . . . perplex.
Mi-au iesit la . . . "imagini",
vreo cateva imagini cu tema
"buluceala" si chiar am gasit si
un video si,desi nu sunt exemplele
cele mai elocvente ale acestui
"cuvant-concept", nu sunt
exemplele din "viata de zi cu zi"
(generale) ci niste exemple
punctuale, specifice, sunt totusi,
mult mai mult decat . . . "nimic".

Familia. Cel mai inalt grad in rangul "persoana juridica"

Conceptul "familia" este cel mai inalt intre conceptele apartinand . . . conceptului
"persoana juridica"

Familia este asemeni unei scari, a carei prima treapta este, ceea ce
in spaniola se numeste "matrimonio" ("piatra fundamentala" a
conceptului "familie".
De aici in sus, familia "urca" trepte, trepte cuprinse intre aceasta "familie nucleara", "familia extensa", "localitate", "popor" si tot "familie", doar ca in dimensiunea cea mai mare, si "specia umana", in a sa totalitate.
"Specia umana" nu exista fara "familie", dupa cum "familia" nu exista in lipsa "speciei umane".
Analogic "polenizarii", acest "amestec" poate ajunge sa rodeasca (sau nu), dar esenta lui este sa rodeasca pentru ca altfel specia
careia ii apartin ambele "substante", ar disparea.
Singurul tip de familie, eficienta din punct de vedere natural, este
cea constituita, voluntariamente, dintro "persoana fizica masculina"
si o "persoana fizica feminina".
Indivizii umani sunt indivizi carora li se acorda din start prezumtia de "libertate responsabila", si urmare acestei prezumtii ei se pot
asocia (inclusiv in aceasta "piatra fundamentala a asocierilor") asa
cum isi doresc.

"Ma rog pentru Basescu" ("citat" din Ponta)

Cuvintele au sfintenia lor, au personalitatea lor. Suntem imposibilitati a le folosi cum vrem.
"Lucrurile" sunt mai multe decat "cuvintele".

Ca si tricourile la fotbalisti, fiecare jucator imbraca cate un alt tricou, iar fiecare tricou are in el cel mult un fotbalist si nu sunt tricouri pentru toate persoanele "contemporane unui anumit moment dat"
ci doar pentru acelea care, din diferite motive, ajung a purta "echipamentul".

v

Cu cuvintele nu este de joaca, iar aceste cuvinte

ale lui Ponta, reproduse in media, mie imi apar

ca fiind (ca avand co-notatie) . . . "mafiotice".

Sudistii (hipocresia), ori conduc, ori se razvratesc (spre a conduce). Ca in jocurile fraterne, copilaresti, "de-a calul", accepta doar rolul de "calaret", cand ii revine rolul de "cal", nu se mai joaca.

Desi ei (sudistii) nu stiu drumul, firea lor ii impinge sa te transforme pe tine, frate al lor de drum, in calul lui pe care sa isi urce propriul hoit si desagii, si-apoi iti lasa fraul slobod, stiind ca tu stii si ca . . . stiind tu, ce rost are sa-si mai bata el capul sa isi incarce memoria cu asa fleacuri?

Religia este o politica, politica este o religie

Religia este apanaj al "fiintelor umane" in timp ce politica este apanaj al acelor fiinte umane care, alimentandu-se . . . dintre "adevarat" sau "fals" doar cu "adevarat", ajung a se cladi ca "oameni".

Pentru ca . . . o imagine face cat o imensitate de
cuvinte, am conceput eu imaginea asta cu aspect
de piramida (pentru ca piramida este imaginea care ajuta cel mai mult in caz ca asta).

Inaltimea de la "a" la "z" reprezinta dimensiunea
in care "fiinta umana" este altceva decat un simplu animal. Este un "dar" de la natura, nu este vreun "merit personal"
Pana la nivelul marcat de mine cu "0" este o zona analogica calificarii prin ucenicie la locul de munca, a invatarii "pe furate".
Dinspre "- infinit" pana la nivelul "a", analfabetismul (lipsa legaturii cu informatia codificata si clasificata) este atat ca fond (al lucrurilor) cat si ca forma.

Nordismul vs sudismul

Tot omul are opinii proprii si atunci, avandu-le si eu pe ale mele, nu vad de ce nu as incerca sa mi le fac cunoscute,  deschizandu-mi astfel usa catre cei "asemanatori in gandire, mie".

Una din opiniile mele se refera si la aceea ca "sudismul" si "nordismul" sunt doua concepte ce, desi se leaga in mod aproape . . . . . . fizico-instinctual cu ceea ce ar rezida din . . . pozitionamentul geografic (pe de o parte) sau cu ceea ce rezida din informatia despre Razboiul de Secesiune nord-american (pe de alta parte), mai are si o a treia cale, o a treia dar in fapt cea mai importanta cale, urmare a celor ce rezida din pozitionamentul fata de puncte geografice nu ale Pamantului, nu ale geografiei fizice ci ale unei geografii mentale ale Vietii.

Oamenii precum Basescu sau Udrea, sunt prototip al nordistului american

Oamenii precum Basescu sau Udrea, sunt prototip al nordistului american, al acelui caracter de om care nu are nevoie sa sclavizeze un altul sau sa fie sclavizat de un altul.
Acest tip de oameni este prototip al omului liber, este prototip al acelui om pentru care libertatea este libertate doar in conjugare cu conceptul "responsabilitate".
Batalia, skandenberg-ul dintre "nordisti" si "sudisti" este veche de cand Lumea (si va dainui cat ea).
Pentru prima data in istoria lumii, "oamenii liberi" au reusit sa preia conducerea societatii si sa impuna drumul, in urma Razboiului de secesiune, in Statelor Unite.
Instrumentele democratice au pus la loc de cinste mintea umana, incercandu-se din rasputeri eliminarea inutilelor si inumanelor varsari de sange si inlocuirea lor cu "respectarea regulii jocului".
Asezarea luptei intr un ring in care combatantii sa fie reprezentanti ai "fortei argumentului" si nu ai "argumentului fortei".
In aceasta "alergare de stafeta" care este "Viata", Basescu si-a parcurs cu cinste cele doua etape si ar fi pacat sa nu preia din mana lui stafeta un om, asemeni lui, care cunoaste drumul de parcurs ca si el.
Nu ar fi un sfarsit de lume daca ar castiga din nou socialistii, dar ar fi o nedorita si paguboasa pierdere de timp. Din pacate, mare parte dintre cei sclavizati fac (vrand sau ne-vrand) jocul exact acelora care ii scufunda. Dar, asta e viata. Om trai si om vedea.

Viata este cel mai amplu joc

A nu se confunda "joc" cu "joaca".
Primul exista doar in con-jugare cu "regula" iar intre a doua si "regula" nu exista nici o legatura.
Viata este un joc, cu reguli stabilite de ea insasi, si de care nu vom vorbi acum.
Viata sociala (sau "viata social umana") este "jocul" cel mai amplu, cu reguli stabilite de mintea umana in delungul existentei acesteia (a mintii umane).
Toti (fara exceptie) suntem "jucatori", indiferent cum ne-am comporta.
Atata doar ca nu suntem toti capabili sa cuprindem, sa constientizam asta, si atunci, impotenta mentala duce pe unii la incercarea de a se situa ca arbitru, ca antrenor, ca spectator, ca "patron de club".
Viata este eterna.
Viata umana insa, nu este eterna.

Basescu si Udrea sunt jucatori

Desi afirmatia lui Basescu a fost luata in deradere si s-a tot batut pe ea cu scopul devalorizarii acestui adevar (devalorizare chiar obtinuta) vin eu acum, "dezgropand mortii", si reinvii ceea ce nu trebuia sa moara.
Sunt eu (si nu numai eu, dar fac vorbire de mine), de caracter apropiat (pana la identic) cu caracterul oamenilor precum Basescu sau Udrea si, in cazul asemanarilor de caracter, cand vorbeste unul este ca si cand ar vorbi oricare dintre acei "asemanatori".
Daca spusele mele nu sunt corect-identice cu ale celor doi, ele vor fi infirmate pe mai departe prin chiar cuvinte ce va rosti oricare dintre ei.
Consider deci ca asa cum . . . consider ca oricare dintre cei doi vorbesc, emit cuvinte pe care le-as emite chiar eu (sau superioare a ce as emite eu) si atunci cand vorbesc eu (ca in acest text) spun ceea ce ei insisi ar spune (in esenta), chiar daca cuvintele nu ar fi aceleasi.
Deci:
Pentru mine "presedintele" nu reprezinta un sef caruia eu sa ii fiu subaltern. Si nici vreun functionar caruia sa ii fiu "beneficiar" si prin asta sa imi fie subordonat mie. Pentru mine "presedintele" este intruchipare a ceea ce in fotbalul pre-clasic (cand spun "clasic" ma  refer la ceea ce este, in materie de fotbal, "clasic" azi) reprezenta "capitanul de echipa". Pentru mine, presedintele si tot ceea ce este intre el si mine (considerand ca presedintele este primul din rand, din aliniere, ca la sport, iar eu ultimul), ii consider a-mi fi nimic altceva decat "colegi".
"Viata" este cea mai grozava dintre munci, depasind (sau cel putin insumandu-le) in grozavia ei toate cele douasprezece figuratie munci ale lui Hercule si fiecare dintre noi (fiintele umane) suntem cate un alt Hercule. Desi in diferitele planuri ale vietii sociale, ale vietii umane, suntem "competitori", "a fin y al cabo" suntem colegi. Suntem "colegi de munca" in cadrul aceste grozavii de munca care, repet, este Viata.
In cadrul acestui "joc" (orice activitate logica umana este un "joc") eu nu simt nevoia ca cel pe care mi-l aleg drept "capitan de echipa", drept "coordonator de joc" sa joace (sau sa intentioneze asta) rol arbitru, de antrenor, de spectator sau de orice altceva decat aceea de "jucator", de "participant in calitate de coleg".
Aceia care regasesc in cuvintele mele propriile lor cuvinte mi le or intelege, iar daca le vor intelege ii va ajuta asta sa isi reconsidere pozitia in cazul in care punctul lor de vedere era un altul, iar asta ne-ar ajuta sa ne asezam pe o orbita comuna (singura conditie, sau "conditia nolens-volens" pentru a fi colegi, pentru ca enuntul cuvantului "colegi" sa fie plina si nu . . . lipsita, de sens).
Cine simte nevoia colegialitatii, cine cultiva colegialitatea, sa-si aleaga drept coordonator de joc pe urmatorii 5 ani pe colega mea, pe colega noastra, pe colega voastra, Elena Udrea.
Sansa de a avea de ales un asemenea om, nu o avem in fiecare zi.